Ploua. E frig. Ploaia intotdeauna mi-a facut bine. M-a curatat. Mi-a limpezit gandurile. M-a revigorat, mi-a dat inapoi energia pe care am irosit-o. Imi place apa ei, ma unge. Imi place racoarea ei, ma trezeste. Imi place mirosul ei, ma imbie. Imi place sunetul ei, ma linisteste.
Ploua si odata cu picaturile ei cad si gandurile mele intr-o groapa adanca unde se amesteca toate. Cu toate astea sunt foarte clare, pot sa le deosebesc. Nu se pot incurca. Nu cand ploua.
Imi aduc aminte de o ploaie. Imi aduc aminte de o strada laturalnica. Imi aduc aminte de prieteni. Imi aduc aminte de o ploaie de vara. Imi aduc aminte de un strop de nebunie. Imi aduc aminte de o intelegere copilareasca. Imi aduc aminte de picaturile ploii. Imi aduc aminte de pielea uda. Imi aduc aminte de un dans.
Imi aduc aminte de o ploaie. Imi aduc aminte de ea. Imi aduc aminte de o camasa. Imi aduc aminte de un sarut. Imi aduc aminte de niste sandale. Imi aduc aminte de un parc. Imi aduc aminte de o banca.
Imi aduc aminte de o ploaie. Imi aduc aminte de niste carti ude. Imi aduc aminte de un tricou. Imi aduc aminte de o inghetata. Imi aduc aminte de un ceai.
Imi aduc aminte de o ploaie. Imi aduc aminte de o umbrela. Imi aduc aminte de un brat. Imi aduc aminte de un drum.
Imi aduc aminte de o ploaie. Imi aduc aminte de o tabara. Imi aduc aminte de un dans. Imi aduc aminte de sampon. Imi aduc aminte de ciuperci. Imi aduc aminte de munti.
Imi aduc aminte de o ploaie. Imi aduc aminte de melci. Imi aduc aminte de mare. Imi aduc aminte de niste valuri. Imi aduc aminte de o plaja. Imi aduc aminte de nisip.
Gandurile continua sa se reverse, unul peste celalalt, fara sa tina cont cat de mult se inghesuie. Continua sa curga. Ele trec odata cu fiecare clipa a vietii, fara sa tina cont daca ar trebui sau nu sa existe. Fara sa tina cont daca vreau sau nu sa le am. Fara sa tina cont daca au mai fost sau nu, daca vor mai fi sau nu. Fara sa tina cont de nimic.
Ganduri, amintiri, melancolii, obsesii, toate apar si dispar, indiferent de ce se intampla in jurul nostru.
Vreau o sticluta in care sa pastrez mirosul ploii. Oricand sunt trist sau obosit, sa pot sa o deschid si sa-i simt prospetimea si vigoarea.
Vreau sa simt mirosul de ploaie.
Si ploaie sa fie. Ea nu ne va uita si va veni tocmai cand avem nevoie de un moment de liniste, departe de tot.
RăspundețiȘtergere(plagiez putin autorul blogului) Imi aduc aminte de o ploaie. Imi aduc aminte de prieteni, de bucuriile care niciodata nu plecasera, doar noi nu le mai vedeam, de mirosul de primavara, de petale de flori din copaci, de tot ce era frumos candva...dar nu-mi aduc aminte ci vad in viitor pentru ca ploaia, prietenii buni, bucuria, primavara nu pleaca de tot niciodata. Asa va fi totdeauna.