O sa-i tabacesc fundul...

Ok, ok. Am inteles. Nu sunt la fel de bun ca tine. Acum lasa-ma in pace. Nu mai vreau. Nu mai vreau sa te aud, nu mai vreau sa te ascult. Pleaca! Pleaca, am spus! Tot timpul imi soptesti in ureche toate realizarile tale, toate iubirile tale, toate idealurile tale! Bravo tie, tine-le naibii pentru tine. Nu ma intereseaza! Piei! De ce iti place sa te lauzi tot timpul? De ce iti place sa ma faci sa ma simt prost?

Intr-un final a plecat. Poate avea dreptate. Dar nu, nu o sa accept asta niciodata. Orgoliul meu nu va lasa asta sa se intample niciodata. Daca el poate, pot si eu! Nu este mai bun ca mine! Da, poate se pricepe mai bine ca mine, dar asta nu inseamna nimic. O sa invat, o sa lucrez, o sa ma zbat. O sa-l inving. Trebuie. Pentru toti cei care cred in mine, o sa-l inving. Pentru mine, pentru ca vreau si pentru ca POT. Nu exista sa nu fiu capabil, ci doar sa nu vreau. Dar VREAU.


O sa-mi asum riscuri, o sa-mi asum consecintele. O sa lupt cinstit, dar o sa lupt pana la capat, indiferent de sacrificiile necesare. O motivatie mai buna decat sa-i arat ca se inseala nici ca exista. Nu o sa mai fiu tipul mai prost decat el, nu o sa mai fiu tipul slab, nu o sa mai fiu tipul care se ascunde. O sa le arat tuturor ca sunt capabil, ca ma pot implica. Ca am un punct de vedere, ca am ganduri, fie ele bune sau rele. Ca am sentimente, ca am placeri, am pasiuni, am idei, idealuri. Sunt om ca si ei. Gresesc ca si ei. Dar pot fi la fel de bun ca si ei. Chiar mai bun.
O sa-l inving fara doar si poate.

Post dedicat verisoarei mele, aflata intr-un moment de panica.
PS: Ea stie despre ce e vorba in imagine si imi este de ajuns :).