duminică, 1 martie 2009

Vreau sa uit! Dar...pot?


"Nu mai vreau! Vreau sa scap! Vreau sa uit!" sunt cuvinte pe care le auzim in urma unor evenimente care au marcat intr-un sens cat se poate de negativ persoana ce le rosteste. Intrebarea mea este simpla: poti uita ceva deliberat? Poti sa uiti un anumit lucru/moment, o anumita perioada a vietii tale sau chiar o anumita persoana la comanda? Poti sa arunci aceste amintiri intr-un ungher al mintii tale atat de ascuns incat sa nu le mai gasesti niciodata? Chiar crezi ca poti sa nu te mai gandesti absolut niciodata la acel ceva care te sperie atat de tare incat doresti sa-i aplici pedeapsa ce mai crunta pe care ar putea sa o primeasca o aminitire, uitarea? Noi nu suntem atat de capabili incat sa ne controlam gandurile. Ele apar si dispar, fie intr-o succesiune logica, fie nu. Asadar, tin sa te contrazic, micule naiv. Oricat ai incerca sa le ingropi constient, ele tot vor iesi la suprafata, ca niste cartite ce incearca sa ajunga sa-si ia portia de aer binemeritata. Cea mai mica asemanare cu acel ceva pe care incerci cu disperare sa-l alungi, il va atrage ca un magnet in lumina gandurilor tale.
Si totusi, poti sa "scapi"? Da, poti. Dar fara sa-ti propui acest lucru. O minte activa si preocupata cu idei si fel de fel de nimicuri va ingropa cu ajutorul vietii cotidiene aceste amintiri. Totusi, nu pot fi uitate niciodata, niciodata nu vor fi sterse complet din memorie. Isi lasa o cicatrice incredibil de adanca pana in strafundul cortexului, astfel incat simpla constatare a respectivei cicatrici le va aduce inapoi la lumina.
Suntem niste creaturi limitate prin modul nostru de a gandi. Nu poti ignora amintirile negative, insa te poti adapta astfel incat sa nu te mai lasi afectat.
Un exemplu concret ar fi chiar acest "articol": acum, cand il recitesc inainte sa lovesc cu sete butonul de "Publica postare", sunt dezamagit de modul in care l-am scris. In momentul in care mi-am propus aceasta tema aveam mai multe idei, mai multa inspiratie. O perioada destul de lunga de acum inainte o sa fiu marcat (stiu ca suna penibil, insa asa este) de modul oarecum jalnic, comparativ cu ce aveam de gand, in care am scris cuvintele de mai sus. Dar o sa ma adaptez, o sa ma straduiesc data viitoare sa nu mai fiu atat de patetic.