310709

Este incredibil cat de placut este sa stai noaptea in sau langa piscina si sa faci pluta sau, respectiv, sa "plutesti in propriile vise" in timp ce savurezi lumina micilor stele.
Pentru mine, lumina (naturala, evident) si focul au insemnat foarte mult. Indiferent de context, stare de spirit, este inevitabil sa nu-mi induca o stare semi-meditativa daca imi focalizez privirea asupra zonei incandescente...un fel de transa. Imi revad visele, telurile, scopurile. Dealtfel, imi revad si reusitele. Nu in ultimul rand, imi regasesc toate motivele pentru care ar trebui sa fiu fericit in cel mai concret sens al cuvantului: familie, prieteni, situatie etc. Imi confera o senzatie de siguranta de sine pe care cu foarte mare greutate o pot regasi si in alta parte. Imi ofera cateva clipe de fericire pura, de relaxare, de detasare fizica de lumea care ma inconjoara.
Nu fac altceva decat sa sorb picaturile de bucurie oferite de natura, de lume, pe care, altfel (din cauza vietii mult prea grabite pe care o traim), multi dintre noi, printre care si eu, nu le observa. Le calca si le zdrobesc fara sa realizeze cat de importante sunt, de fapt. Le sorb cu nesat si imi doresc ca aceste momente sa nu se termine niciodata. Insa, dupa cum bine stim, orice ne aduce un strop de fericire este efemer...mult prea efemer ca sa fim cu adevarat satisfacuti.
A mai trecut 1 an. Si nu ma simt mai batran. Ma simt chiar bine. Simt ca acum incepe viata pe care abia o asteptam cand eram mic. Ma simt "crescut mare". Ma simt mai in stare sa fac cu adevarat ceva.

Multumesc celor care sunt cu adevarat langa mine :).

Culture Shock

Cred ca asta este cea mai potrivita expresie pentru a va relata starea de spirit pe care am avut-o in prima zi petrecuta pe continentul american, mai exact in S.U.A., Arizona. Sunt foarte multe lucruri diferite fata de amarata noastra de tara (in momentul de fata nu prea am cum sa o numesc altfel din pacate).
Pheonix este un oras mai mare ca Bucurestiul nostru, atat ca populatie cat si ca intindere. Insa nu, nu este la fel de aglomerat, densitatea de locuitori fiind scazuta datorita suprafetei mari pe care se intinde orasul format din mai multe suburbii. Pheonix se afla in desertul Sonoran, avand temperatura medie cea mai ridicata dintre capitalele de stat din SUA, media maxima fiind de 38 de grade celsius (medie facuta pe 3 luni), insa au fost inregistrate si temperaturi de 49 de grade de cateva ori. Pot spune cu usurinta ca, pentru mine ca turist, acesta este primul (si deocamdata singurul) punct negativ al zonei.
Traficul? Incredibil de linistit si in cele mai "aglomerate" ore. Bineinteles, asta in zona in care stau acum, nu stiu inca cum este in centrul orasului. Soferii sunt mult mai calmi, toleranti, precum si regulile de circulatie care sunt ceva mai flexibile decat cele europene. Pe de alta parte, nimeni nu se incumeta sa aiba o viteza mai mare decat cea admisa (de obicei 45 de mile pe ora) sau sa treaca pe culoarea rosie a semaforului (daca faci dreapta, de obicei ai voie totusi) majoritatea intersectiilor fiind supravegheate de camere foto automate. Pistele de biciclete sunt pretutindeni si NU ocupa trotuarul, ci iau din spatiul carosabilului, asa cum este normal. Mi s-a parut deosebit de interesanta ideea de a pune pe majoritatea autobuzelor suporturi pentru transportul bicicletelor.
Oamenii sunt deosebit de prietenosi, mai ales vanzatorii care aici isi cunosc interesul. In momentul in care intri pe usa magazinului, te saluta politicos, te intreaba ce mai faci si daca ai nevoie de ceva anume. Iar, asa cum ar fi normal. Chiar si cei care nu au interese de afaceri sunt interesati de noi cunostinte, mai ales daca vii dintr-o tara straina.
Am avut deosebita ocazie de a vizita punctul de lucru de la Intel al surorii mele cu prilejul unui Ice Cream Social. Practic, noii veniti la Intel se intalnesc la o inghetata ca sa vorbeasca vrute si nevrute in cladirea unde lucreaza. Bineinteles, asta pe langa diversele activitati de team-building care au loc regulat. Toata lumea era incantata in special datorita diversitatii culturale. Nu trebuia sa te cunoasca nimeni: lumea trecea pe langa tine, iti zambea, saluta si se prezenta. Era imposibil sa nu ai cu cine sa vorbesti. Sau sa nu-ti vina sa intri intr-o discutie.
Am intrat in cea mai mare librarie locala. Aprovizionata cu mii (poate zeci de mii?) de carti diferite din cele mai variate subiecte, iti este pusa la dispozitie posibilitatea de a lua o carte si sa o citesti fara sa o cumperi la o cafenea din incinta aceleasi librarii. Am gasit deja 4 sau 5 carti (tehnici si dezvoltarea de strategii de sah de exemplu) care la noi nu se gasesc (nu de literatura, e drept) sau se gasesc foarte greu si ma gandesc daca sa le cumpar sau nu, intrebarea existand mai degraba din cauza limitei de greutate a valizei la intoarcere :P.
Sunt foarte multe de spus. Sunt mult prea multe diferente. Si pe masura ce petrec timpul aici imi scad sperantele ca in Romania o sa fie mai bine.

Cu toate astea, tin sa ii multumesc surorii mele (la care sunt in vizita) si parintilor pentru aceasta ocazie grozava de a-mi petrece vacanta.

Tuturor celor care nu dau doi bani pe tine...

..., dar care s-au numit "prieteni" ai tai, nu le doresc decat toate cele bune. Multa sanatate, fericire, sa aiba o familie cum isi doresc ei, sa se bucure cat pot ei mult de viata, sa aiba tot ce vor si cum vor.
Totodata, sper sa se loveasca si ei de aceste deziluzii ce m-au vandalizat psihic in ultima vreme. Imi doresc sa inteleaga ce inseamna acest tip de dezamagire in care tu crezi cu adevarat in persoana respectiva si intr-o singura clipa sa se duca totul de rapa. POC! Gata. Nu mai intelegi nimic. Nu stii de ce s-a intamplat ceea ce s-a intamplat. Il ierti. Dar, inevitabil si totusi previzibil, se reia povestea.
Esti calcat in picioare de persoane in care aveai incredere, in fata carora te-ai deschis. Inteleg ca lumea se schimba, dar o astfel de intorsatura violenta o vad ca pe un act condamnabil din punct de vedere moral, daca nu si social.
O sa las aceasta placere de a va dezamagi altor personaje, nu o voi face eu. Oh, nu...nu va faceti griji. Eu sunt prea fraier ca sa profit si sa ma joc cu voi.