sâmbătă, 18 iulie 2009

Culture Shock


Cred ca asta este cea mai potrivita expresie pentru a va relata starea de spirit pe care am avut-o in prima zi petrecuta pe continentul american, mai exact in S.U.A., Arizona. Sunt foarte multe lucruri diferite fata de amarata noastra de tara (in momentul de fata nu prea am cum sa o numesc altfel din pacate).
Pheonix este un oras mai mare ca Bucurestiul nostru, atat ca populatie cat si ca intindere. Insa nu, nu este la fel de aglomerat, densitatea de locuitori fiind scazuta datorita suprafetei mari pe care se intinde orasul format din mai multe suburbii. Pheonix se afla in desertul Sonoran, avand temperatura medie cea mai ridicata dintre capitalele de stat din SUA, media maxima fiind de 38 de grade celsius (medie facuta pe 3 luni), insa au fost inregistrate si temperaturi de 49 de grade de cateva ori. Pot spune cu usurinta ca, pentru mine ca turist, acesta este primul (si deocamdata singurul) punct negativ al zonei.
Traficul? Incredibil de linistit si in cele mai "aglomerate" ore. Bineinteles, asta in zona in care stau acum, nu stiu inca cum este in centrul orasului. Soferii sunt mult mai calmi, toleranti, precum si regulile de circulatie care sunt ceva mai flexibile decat cele europene. Pe de alta parte, nimeni nu se incumeta sa aiba o viteza mai mare decat cea admisa (de obicei 45 de mile pe ora) sau sa treaca pe culoarea rosie a semaforului (daca faci dreapta, de obicei ai voie totusi) majoritatea intersectiilor fiind supravegheate de camere foto automate. Pistele de biciclete sunt pretutindeni si NU ocupa trotuarul, ci iau din spatiul carosabilului, asa cum este normal. Mi s-a parut deosebit de interesanta ideea de a pune pe majoritatea autobuzelor suporturi pentru transportul bicicletelor.
Oamenii sunt deosebit de prietenosi, mai ales vanzatorii care aici isi cunosc interesul. In momentul in care intri pe usa magazinului, te saluta politicos, te intreaba ce mai faci si daca ai nevoie de ceva anume. Iar, asa cum ar fi normal. Chiar si cei care nu au interese de afaceri sunt interesati de noi cunostinte, mai ales daca vii dintr-o tara straina.
Am avut deosebita ocazie de a vizita punctul de lucru de la Intel al surorii mele cu prilejul unui Ice Cream Social. Practic, noii veniti la Intel se intalnesc la o inghetata ca sa vorbeasca vrute si nevrute in cladirea unde lucreaza. Bineinteles, asta pe langa diversele activitati de team-building care au loc regulat. Toata lumea era incantata in special datorita diversitatii culturale. Nu trebuia sa te cunoasca nimeni: lumea trecea pe langa tine, iti zambea, saluta si se prezenta. Era imposibil sa nu ai cu cine sa vorbesti. Sau sa nu-ti vina sa intri intr-o discutie.
Am intrat in cea mai mare librarie locala. Aprovizionata cu mii (poate zeci de mii?) de carti diferite din cele mai variate subiecte, iti este pusa la dispozitie posibilitatea de a lua o carte si sa o citesti fara sa o cumperi la o cafenea din incinta aceleasi librarii. Am gasit deja 4 sau 5 carti (tehnici si dezvoltarea de strategii de sah de exemplu) care la noi nu se gasesc (nu de literatura, e drept) sau se gasesc foarte greu si ma gandesc daca sa le cumpar sau nu, intrebarea existand mai degraba din cauza limitei de greutate a valizei la intoarcere :P.
Sunt foarte multe de spus. Sunt mult prea multe diferente. Si pe masura ce petrec timpul aici imi scad sperantele ca in Romania o sa fie mai bine.

Cu toate astea, tin sa ii multumesc surorii mele (la care sunt in vizita) si parintilor pentru aceasta ocazie grozava de a-mi petrece vacanta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu