..., dar care s-au numit "prieteni" ai tai, nu le doresc decat toate cele bune. Multa sanatate, fericire, sa aiba o familie cum isi doresc ei, sa se bucure cat pot ei mult de viata, sa aiba tot ce vor si cum vor.
Totodata, sper sa se loveasca si ei de aceste deziluzii ce m-au vandalizat psihic in ultima vreme. Imi doresc sa inteleaga ce inseamna acest tip de dezamagire in care tu crezi cu adevarat in persoana respectiva si intr-o singura clipa sa se duca totul de rapa. POC! Gata. Nu mai intelegi nimic. Nu stii de ce s-a intamplat ceea ce s-a intamplat. Il ierti. Dar, inevitabil si totusi previzibil, se reia povestea.
Esti calcat in picioare de persoane in care aveai incredere, in fata carora te-ai deschis. Inteleg ca lumea se schimba, dar o astfel de intorsatura violenta o vad ca pe un act condamnabil din punct de vedere moral, daca nu si social.
O sa las aceasta placere de a va dezamagi altor personaje, nu o voi face eu. Oh, nu...nu va faceti griji. Eu sunt prea fraier ca sa profit si sa ma joc cu voi.
Imi pare rau , Alin , ca esti suparat. Dar , intr-adevar , tuturor li se intampla sa fie dezamagiti de cei pe care-i cred prieteni. Pe prietenii adevarati ii cerni printr-o sita foarte deasa. Sunt putini cei care razbat prin ea. Dupa 41 de ani , pot spune ca am 2 prietene adevarate. Pe una o cunosc de 36 de ani si pe cealalta de 20 de ani. Deci , construiesteti sita si vezi ce ramane. Te pup , A. S.
RăspundețiȘtergere