Dar nu azi. Ca sa pot sa ma bucur de dimineata, trebuie sa dorm mai intai. Maine (de fapt tot azi...dar la mine maine inseamna dupa rasarit) o sa fiu ca o molusca lenesa care inoata agale catre nicaieri. Cele mai marete scopuri se vor rezuma la a manca si a dormi. Atat. Nu voi avea nevoie de absolut nimic altceva. Fara conversatii inteligente, fara amuzamente cotidiene, fara plimbari sub soare. Voi fi nevoit sa ma intorc la nevoile absolut primitive si totusi esentiale. Am ajuns in momentul in care nici nu mai vreau sa dorm pentru simplul fapt ca ma voi trezi cu o enervanta durere de cap care, in combinatie cu deja existenta oboseala, nu va face nimic altceva decat sa-mi sporeasca iritabilitatea si lipsa de concentrare de care am nevoie pentru a inchide circuitul zilei care incepe si se termina in comodul meu pat.
Tusea nu-mi da pace de un numar serios de zile si deja simt ca ma ustura si urechile. Dar hei...sa privim partea buna: chiar daca nu am mai apucat sa fac miscare cum trebuie, macar pot fi multumit ca am abdomenul ceva mai lucrat oricum. Totusi, as prefera sa gasesc o modalitate mai putin iritanta de a face exercitii fizice, nu prin convulsii necontrolate si destul de puternice incat sa am impresia ca o sa-mi explodeze la un moment dat ori plamanii ori ochii.
Nu vreau decat sa dorm.
PS: Sa nu incerce careva sa-mi joace vreo festa de 1 aprilie ca nu o sa o gust in starea asta. Better luck next year.
