marți, 6 octombrie 2009

Silă

Mintea noastra ne poate juca feste intr-un mod extrem de neplacut. Asociem, de exemplu, o piesa muzicala cu un eveniment nefericit. Drept urmare, ascultarea piesei respective ne poate imprima prin urmare o stare de spirit de tot...mirositorul si dezgustatorul rahat. Mai adaugati un creier obosit si ametit si obtineti o "varza".
Mi-e sila. Cel mai probabil de mine. Nu am chef de absolut nimic. Pur si simplu, mi-e greata. Mi-am pus o bere la frigider, dar sunt perfect constient ca nu ma ajuta cu nimic. Chit ca adorm ceva mai repede, dar maine dimineata o sa revin la realitate si o sa realizez cat de prost sunt inchipuindu-mi ca ma ajuta cu ceva faptul ca uit pentru cateva ore de ce se intampla cu mine de fapt. E inutil si mi se pare chiar penibil ca ma si gandesc la astfel de lucruri.
Este stupid gandul ca as putea trai intr-o lume a mea, in care lucrurile se desfasoara cum vreau eu. Si la fel de stupid este sa imi plang de mila cand altii au probleme adevarate.
Mai bine ma culc. Oricum, nu-mi place de nici un fel ce am scris mai sus. Mi se pare sec. Nu am inspiratie. Nu am vlaga. Nu simt nimic. E enervant. Ma simt sec si lipsit de viata ca o piatra.
Cu toate astea, o sa public articolul. Altfel, nu as fi eu. Da-o incolo de bere, dau banii degeaba si oricum nu mi-e pofta. Somn usor, sper sa fiu mai optimist maine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu