O seară liniştită

Încercam să-mi dau seama de ce nu am mai scris pe blog. Încercam să-mi dau seama unde mi-a dispărut entuziasmul copilăresc de a mă exprima. Unde s-au terminat serile creative şi pe unde mi-am risipit jumătatea  creativă a creierului. Însă nu asta era important de fapt. Nu neapărat motivul cât soluţia.

În ultima perioadă mi-am schimbat stilul de viaţă, mentalitatea şi atitudinea faţă de numeroase probleme. Am conştientizat poate situaţia reală în care mă aflu şi am constat că este nevoie de o schimbare. Aşa că a trebuit să fac ceva.

Astăzi, pentru prima oară într-o perioadă mult prea mare de timp, am ales să petrec o seară liniştită, aşa cum o făceam odată. Pentru prima dată, după o zi obositoare, am ales să ma relaxez cu adevărat. Şi, pentru prima dată după o perioadă enormă de timp, am reuşit. Drept dovadă, am reuşit să scriu acest mic articol. Şi asta numai şi numai pentru că am reuşit să ascult din nou muzică.

Nu mă mai intersează nimic din ce se întâmplă în jurul meu. Nici ce am de făcut mâine sau ce nu am rezolvat azi, nici ce se întâmplă cu nu ştiu ce politician dubios, nici că sar maşinile în fântâna din Piaţa Unirii ca puricii în blana unui câine, nici că cerşetorul care doarme pe banca din faţa blocului se ceartă cu vecinu de la etajul 2.

Nu fac decât să mă întind pe podeaua tare a camerei mele şi să ascult muzică. Să o absorb şi să simt în profunzime. Mi-era dor de asta. Şi îmi pare rău că nu am mai stat liniştit cu adevărat. Pentru că doar aşa o să pot să apelez din nou la creativitatea pe care o aveam cândva.

Muzica este mai importantă şi mai puternică decât pare. Cel puţin pentru mine.