Nimic nu e mai deprimant decat o inmormantare decat o inmormantare pe ploaie mocaneasca, doar cateva grade peste 0 si un vant usor spre moderat. Atmosfera este destul de linistita cat sa spui ca nu ai nevoie de umbrela, dar daca ramai descoperit te uzi mai repede decat ai crede, iar hainele se lipesc usor usor de tine. Nici nu mai stii de cand starea emotionala, si asa destul de instabila, este complentata de o insuportabila senzatie de frig-umed. Nu e de ajuns faptul ca incepi sa te gandesti la diverse aspecte ale vietii si constati ca nu e totul atat de roz pe cat parea inainte. Natura nu te ajuta sa iti aduci aminte cu placere de respectiva persoana si, mai mult, pe langa eventualele greturi aparute, sentimentele grele care ne incearca pe toti in astfel de momente se proiecteaza la suprafata pielii. Nu cred ca exista persoane (intregi la minte…) carora sa le placa astfel de intalniri cu moartea, insa eu le urasc din tot sufletul.
Cu atat mai mult ca urasc “ciuma” lumii moderne care face din ce in ce mai multe ravagii in randul populatiei globale. Nu de putine ori m-am gandit ca, pe de o parte, este vorba de o selectie natura si ca o mica reechilibrare a populatiilor globului (om vs natura) ar fi mai mult decat binevenita. Usor de spus, insa aproape imposibil de acceptat cand vine momentul sa te confrunti cu asa ceva.
Insa nu trebuie uitat faptul ca dupa ploaie, chiar daca abia dupa cateva zile, o sa iasa si soarele, o sa ne usuce hainele, o sa ne incalzeasca simturile si o sa ne revigoreze spiritul pentru urmatoarea furtuna. Nu de putine ori doar gandul la zilele insorite trecute, ne poate face sa acceptam si sa infruntam mai usor ploaia si vantul. Daca nu ar fi aceasta alternanta, viata noastra ar fi mult prea plictisitoare si monotona si nu am mai avea motive sa apreciem ceea ce avem atata timp cat avem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu