joi, 12 februarie 2009

Scapat din lant

Exact asa ma simt si eu acum: ca un caine scapat din lant. Metaforic vorbind, evident, am scapat din lantul primei sesiuni. Cu cateva zgarieturi, unele superficiale, altele mai adanci, am reusit sa ma eliberez din prima incursiune in legendarul iad studentesc. Chiar daca din 5 examene am 2 restante, ma simt bine acum. Ma simt bine dintr-un orgoliu oarecum prostesc de a nu copia de la altii care, evident, isi invatasera de 3 ori mai mult decat mine. Insa aceasta capatana a mea seaca, chiar daca a fost prea ingusta ca sa inghesui materia celor 2 matematici intr-un timp foarte scurt (teoretic 3 zile pentru fiecare, insa practic 1 zi sau chiar mai putin), a refuzat categoric orice tip de "HDD extern". Recunosc, am intrebat o formula, dar cam atat. Consecintele au fost pe masura: 2 de 4 din prima sesiune. Asta este, doar nu mi-ar fi placut sa ma plictisesc in toamna.
De-a lungul sesiunii am tot avut diverse impulsuri care nu au avut nici cea mai mica legatura cu procesul de invatare. Sau, daca am invatat, invatam orice altceva decat ceea ce-mi trebuia la examene: programare. Am o inclinatie putin bolnavicioasa spre acest domeniu. Imi petrec poate prea mult timp in fata calculatorului. Pana acum, ma jucam sau pierdeam vremea in fata lui. Insa, acum dupa sesiune, am redeschis subiectul unor proiecte personale, unele in echipa, altele "solo". Dezvoltarea software-ului m-a acaparat de cand eram mic. Acea mica bulina rosie din Supaplex care manca in disperare Infotroni ma facea sa ma intreb daca intr-adevar asta se intampla in interiorul unui PC. Cu timpul, am inceput sa experimentez jocuri mai noi, mai moderne, mai complexe. Ziua fatala a fost cand am dat un search pe Google: "game making tutorial". Bineinteles, nu m-a ajutat prea mult in momentul respectiv, insa am aflat cam ce inseamna un limbaj de programare si cat de multe lucruri pot face cu el. Am ajuns clasa a 9-a, am primit manualul de informatica si l-am devorat in mai putin de 2 zile. Dupa aceste 2 zile, invatasem ca un dement toata programarea din primul an de liceu. Bineinteles, curiozitatea mea si dorinta de a construi, de a crea ceva din nimic, m-a ambitionat enorm si m-a facut sa invat tehnici de programare pe care nu le-as fi descoperit atat de repede daca m-as fi lasat pe mana sistemului de invatamant.
M-am departat insa prea mult de subiect. Aceasta "scapare" a mea i se poate asocia cu usurinta analogia unui caine din simplul motiv ca, daca in timpul examenelor ma gandeam "abia astept sa scap si sa fac X,Y,Z " etc, acum parca nu stiu cu ce sa incep. Sunt intr-un fel dezorientat. Stiti cum e atunci cand mergi la sala de forta, tragi foarte tare de o anumita grupa de muschi, iar dupa sedinta, daca iti folosesti grupa respectiva, ai impresia ca iti iei intr-un fel zborul, muschii respectivi fiind "descatusati". Asa sunt si eu acum. Dupa acel "viol" intelectual (altfel nu am cum sa-l numesc) al materiilor precum chimia (adica TOTAL inutile pentru profilul meu), "anusul" creierului meu (ca sa pastram totusi analogia...ANALogia...hmmm, sounds funny) se simte prea relaxat, creeandu-mi impresia ca mi se scurge toata farama de neuron neafectat undeva pe podeaua camerei mele. Am nevoie de un dop, iar singurul mod de a face rost de un asemenea dop este sa ma invat sa ma simt liber, sa ma simt student in adevaratul sens al cuvantului, sa ies, sa plec, sa fug, sa fac ceea ce vreau, sa pot sa aleg ceea ce invat, SA POT SA ALEG CURSUL PROPRIEI VIETI.
Dar..."But does one ever truly have a choice? One can only match move by move the machinations of fate and thus defy the tyrannus stars" - Legacy of Kain: Defiance, Intro Movie.

Un comentariu:

  1. Uneori se intampla ca lucrurile pe care trebuie sa le facem sa nu fie si cele pe care vrem sa le facem chiar daca ele ne-ar deschide in teorie drumurile. Cam asa e cu facultatea: ea iti da niste lucruri pe care nu le vei folosi niciodata dar le vei folosi in fiecare zi de atunci inainte. E un fel de ilogica simpla. Integreaz-o si-ai sa vezi. Ma bucur intr-un fel sa vad ca totusi te tii de acest mic coltisor de lume. Incercarea de a sfida aceste reguli e, pana la urma interesanta (a se vedea viata de student) si voi incheia in acelasi ton...
    Elder God: What do you profit from this defiance?
    Raziel: There's some grim satisfaction in infuriating you.

    RăspundețiȘtergere