Listele de vara

Cand iti propui ceva, concluzia mea este ca cel mai bine e sa-ti faci liste si sa le lipesti undeva unde sa le vezi in fiecare dimineata. E bine si pe frunte, in eventualitatea in care nu ti-e prea lene sa te speli (macar pe fata) in fiecare dimineata. Drept urmare, am tras de mine sa-mi iau agenda si sa-mi scriu ce am de gand si ce trebuie sa fac.

Evident, pentru ca mai am un singur examen de dat si parca deja simt acea libertate de a nu avea un program impus, mi-am permis sa scriu planurile de vara. Pentru ca acum 2 saptamani nu aveam nici cea mai vaga idee ce o sa fac, pe unde o sa plec, am inceput sa delirez, inchipuindu-mi faptul ca o sa pot pleca prin tara, ca o sa reusesc sa fac scoala de motociclete, o sa ma inscriu la un club de tir cu arcul si alte aberatii de-astea. Cum era si de asteptat, pe cat de usor m-am hotarat sa incerc sa fac macar jumatate din cele propuse, pe atat de usor am fost nevoit sa renunt. Ca de obicei, uit lucrurile care ma pot influenta si nu tin de mine (pentru ca...nu tin de mine) si ma gandesc ca nu o fi dracul atat de negru. Nu o fi el atat de negru, dar este cel putin gri si si-a varat coada si de data asta incat sa fiu sa-mi schimb o mare parte din planuri. Mutand o "expeditie" ce nu poate fi refuzata in mijlocul verii plus vesnicile impedimente ale societatii in care traim de care ma lovesc iar si iar si iar (o sa dezvolt cu alta ocazie), intreaga mea viziune asupra desfasurarii vacantei de vara a intrat in colaps.
Alt program, alta lista, alte propuneri, alta vacanta. Chiar si asa, trebuie sa-mi lipesc undeva lista, pe usa, pe tavan, inca nu m-am gandit unde, incat sa incerc, macar vara asta, sa pot spune "da, am facut ce mi-am propus". Nu merge cu spusul la mine. Daca nu este scris, degeaba. Asa cum am promis si cu scrisul pe blog.

O alta serie de liste, mai ambitioasa, este cea in care am incercat sa-mi creez un autoportret cat mai obiectiv. Fara surse de distragere a atentiei, cu creionul in mana si foaia in fata, am cautat atat punctele mele negative, cat si cele pozitive, din punct de vedere al caracterului, al personalitatii, moralitatii, atitudinii etc etc, dar si temerile proprii. Pe scurt, ce consider eu ca am bun si ce consider ca am rau. A fost o provocare, cel putin pentru mine, pentru simplul fapt ca nu obisnuiesc sa-mi vad partile pozitive, dar si pentru ca a fost nevoie sa-mi recunosc defectele pe care incerc sa le ascund cat mai bine. Interesant a fost faptul ca un procent considerabil din categoria "ce nu-mi place la mine" are o cauza comuna a felului meu de a fi. Incep sa ma intreb totusi, daca este posibil pe de o parte si daca este un lucru bun sa iti schimbi felul de a fi pe de alta parte. Exista riscul sa devii ipocrit? Ramane de analizat. Un lucru de care pot spune ca sunt mandru, este faptul ca am reusit ca numarul de +uri si -uri sa fie aproape egal, posibil semn al obiectivitatii autoportretului.

See you in 2 days or less.

Absenţă

In ultimile zile, am fost mustrat de mai multe persoane din cauza faptului ca nu am mai scris. Pe de o parte, am fost placut surprins sa realizez ca cineva frecventeaza locul unde imi arunc gandurile. Pe de alta parte, faptul acesta m-a ajutat sa-nteleg anumite lucruri.

1. Ctrl-y este scurtatura pentru Undo!
2. Nu ar trebui sa uit motivul pentru care m-am hotarat sa intretin un blog. Nu pentru a-mi etala talentul inexistent in arta scrisului, nu pentru a tine un jurnal, nu pentru a fi "cool", ci doar pentru a-mi expune anumite pareri/trairi. Desi pare ca nu are mare legatura cu absenta activitatii in ultima vreme, tin sa va contrazic. Are. Si mai are legatura cu o latura a mea careia nu-i place sa vorbeasca fara a avea ceva de spus si nu-i place sa vorbeasca in public (sau sa scrie unui public) fara sa-i ofere o forma cat mai placuta cititorului. Ei bine, ma dau putin "trecut" prin arta creatiei si-mi permit sa va (re)amintesc faptul ca forma are importanta pentru ca poate imbratisa un inteles mai complex decat pare. Ideea este ca e nevoie de o anumita stare de spirit pentru a scrie (a se citi "pentru ca mie sa-mi placa ce am scris si sa ma fortez sa apas pe Publicati!"...motiv pentru care am cel putin 5 articole neterminate si salvate in Drafts). Partea proasta este ca abia acum imi dau seama ca starea necesara se poate crea (cu 1 sau 2 de "e"?) si ca nu ar trebui sa-mi mai fac atatea griji daca o sa va placa sau nu. O sa incerc sa scriu mai mult . Presupun ca o sa incepeti sa urlati daca scriu prea multe tampenii, nu? Inteleg, politetea ca politetea, dar...
3. Nu stiu de ce, dar m-a ajutat sa-mi aduc aminte si de importanta vointei. Vointa care imi cam lipseste daca nu sunt motivat cum trebuie. Lucru care ma face sa ma gandesc ca ar cam fi timpul pentru o "reforma" personala. De la faptul ca am zile in care imi este prea lene sa-mi fac programul de exercitii (pe care mi l-am facut special sa aiba un balans intre efort si timp consumat...) si zile in care uit de chitara si/sau vioara (cam multe in ultima vreme), de la faptul ca nu am mai citit o carte cap-coada, ca nu am mai scris de 1 luna si jumatate ceva pe blog, pana la faptul ca nu m-am mai tinut cum trebuie de munca cu adevarat importanta (excludem facultatea). It really sucks. Si cu atat mai mult faptul ca nu tine decat de mine sa imi reorganizez viata.

De maine incep un experiment. Timp de o luna, imi stabilesc deadline-uri exacte pentru toate activitatile care pot avea un termen limita. Cu alte cuvinte, un program detaliat. La sfarsitul lunii o sa fac o statistica sa vad daca am fost capabil sa ma tin de treaba. Ar trebui sa-mi revin, pentru ca "pofta vine mancand"...cat timp nu ti-e greata evident.

Asta nu inseamna ca nu mai scriu pe blog decat peste o luna. 1 post/saptamana in medie cred ca e rezonabil, nu? Blogul o sa fie locul in care jumatate de ora pe saptamana o sa gandesc in scris.

Noapte buna, maine am o zi de planificari.

PS: De luni ma apuc de invatat...promit (nu, nu cum zice Cosmin ca vine la cursuri)! No more --vezi imaginea de jos-- for me! (n.a. Procrastinator= cel care isi amana tot timpul treburile)